Venetia

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.

Okeanos plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin în clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"