Mai am un singur dor...

Mai am un singur dor :
In linistea serii
Să mă lasati să mor
La marginea marii;
Să-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar toamna glas să dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin virfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vint,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-si scuture creanga.

M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zimbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
In singuratate-mi.