- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fără vint,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Şi frunzisul mi-l rareste.
Bate vintul frunza-n dunga -
Cintaretii mi-i alunga;
Bate vintul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Daca pasarile trec!
Peste virf de ramurele
Trec în stoluri rindunele,
Ducind gindurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecind,
Şi se duc ca clipele,
Scuturind aripele,
Şi mă lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngin numai cu el!