Amintirea miresmelor 

Într-o pictură naivă

Stau ale lumii în stivă

Şi-un înger zaraf

Le şterge de praf...

Munte de pietate

Cu boarfe amanetate,

Depozit de zdrenţe

Lipsit de decenţe,

Etalează-n ruine

Resturi divine

Din plăceri părăsite

De iubiţi şi iubite

Din jinduri pâcloase

Dospite în oase,

Din pofte şi sile

La fel inutile.

Zugravul înmoaie

Penelul în ploaie

Căci plouă pe lume

Cu lacrimi în spume;

Şi albastrul se trece

În verdele rece

Şi unge pe înger

Roşul de sânge.

Când nu se mai ştie

Clipa-n vecie

Când şterse sunt toate

Cele păcate,

Poţi plânge pe filă

O slovă umilă,

Zugravul ţi-o fură

C-un rânjet pe gură.

  

Doina Sălăjan