* * * Să mă răscumpăr dând ce se cuvine Azi, mâine şi-n toate zilele vieţii mele Ca să pot trăi din ce îmi rămâne Din miere, din lacrimi, din stele. Celor departe şi celor de-alături (Câţi sunt, câţi ca apa s-or duce) Cu voie şi fără de voie plătit-am Birul cel dulce. Rob mă numesc şi stăpâni îmi sunt toate Şi soarta mi-o ştiam dinainte. Ca să-mi cumpăr viaţa a, doar un pom Care rodeşte cuvinte. Din fructele lui dau în dreapta şi-n stânga: Mai crude, mai dulci ori mai fade După cum am de dat la toţi şi la toate Din jertfele-roade. Supus şi tăcut, devotat mă slujeşte, Timpul lui lâng-al meu priveghere. El este singurul care nimic Niciodată nu-mi cere. Bun slujitor îl numesc şi ades îi zic frate, Dar supusul îi sunt eu pe vecii. Inima mea îngropată robeşte Să-i ţină rădăcinile vii. Să dau tuturor ceea ce se cuvine, Dator sunt vândut pân'la moarte. Abia de mai simt cuţitul ce taie Şi mereu mă împarte. |