DESCOPERIRE
Ştiţi laviţele porţilor de ţară? Pe una dintre ele-adesea stând Mă-nchipui într-un cald târziu de seară. Fără de vârstă, fără chip: doar gând. E cunoscuta mea singurătate Şi-aici, subliniată însă-absurd: La fiecare poartă-mi şade-un frate Dar nu ne ştim, el parcă orb, eu surd. Pe uliţa prelungă noaptea creşte, Din când în când un pas răsună sec, O umbră noapte bună ne doreşte Şi noi răspundem umbrelor ce trec. Fără de vârstă, fără chip şi nume, Străini dar duşi de-acelaşi iute val. Nu trebuie să plec în larga lume Să aflu amănuntul colosal: Definitivă,-ncrâncenată, vastă E-nsingurarea ce ne-a-mbrăţişat. Şi lumea, ştii, e-ntocmai ca această Familiară uliţă de sat! |