FĂPTUITORULUI
Tu, atât de serios; eu, atât de singură – ce ţi-aş spune seamănă cu o poveste care alintă copilul înainte s-adoarmă. Dar tu te uiţi în cartea mea cu basme cu un surâs ce mă ruşinează. Ceea ce faci tu e minunat şi folositor, strădania mea îţi apare ca jocul celor mici care-nalţă cetăţi de nisip N-ai putea oare să mă preţuieşti aşa cum sunt şi să te încrezi în mine? |