* * * Se simte toamna-n trupu-mi, pe întâmplări e brumă. În cărţile cu versuri romantice a nins. De rău augur îmi pare cinstirea ta postumă Şi-a timpului în care de dorul tău am plâns. Dacă durerea veche azi poate fi plăcere Şi-nclin să văd în răul voit doar mici erori, Dacă de ziua asta aş vrea să cred că ieri e, De anii scurşi că încă mai dorm în viitor, Încep o slăbiciune să-mi bănuiesc de teamă, O şubredă trăire, un tonus pueril. Ca o mătase veche prezentu-mi se destramă, Restaurez trecutul, halucinant edil. A prelungi e ţelul întoarcerii neroade, Când chiar acum prezentul îl pierd cum am făcut Şi mai demult, dând spaimei putinţa să mă prade, Mereu având în urmă un mic şi trist trecut? Să fie deci o boală bătrână-această toamnă Care se simte-n carne mai rece ca oricând? Dacă mă întorc la tine cu plânsul stins, înseamnă Că înc-odată tainic eu te-am pierdut în gând. |