CÂNT
Ce puhoi de vremi Cade peste lume! Un ocean gigant. Creşte să-l însume. Văi săpate-n văi, Noduroase vine Gâlgâie sub noi De milenii pline. Fără început, Fără istovire, Timpul neîntrerupt Ne-a unit subţire Cu un vis suflat Smalţ pe vechi secunde Şi de-un altul ce Încă-i în niciunde. Toate-şi socotesc Traiul, se-nţelege, După cât li-i dat De-o nespusă lege, Rocile îşi dorm Timpul lor în ere; Clipa i s-a dat Bietei efemere. Ziua mea ce e Din imensa vreme? Un mărgăritar Unei diademe. Ziua ta ce e Cu-nnorări şi soare? Zâmbet unei lumi, Sfântă lăcrimare. Uită-te în ieri Ca-ntr-o apă lină – Clipe mici rotesc Cercuri de lumină. Ziua ta de azi Ieri va fi de mâine, Ziua ta de azi – Codrul tău de pâine. Îndrăgeşte-o deci Ca să reînvie Cu un nimb de dor Şi melancolie, Ziua mea şi a ta Din imensa vreme, Alb mărgăritar Unei diademe. |