* * * În vara aceasta nu mai ajung la mare – O întâlnire interzisă, amânată, Ca şi când viaţa mea ar câştiga ceva prin prudenţă. Şi-mi aduc aminte cum ne-am despărţit Cu un an în urmă. Aşa, într-o doară i-am spus că n-am s-o mai văd, Ce neghioabă proorocire! Am plecat cu frigul sfârşitului verii în oase, Simţind cum ceea ce-mi fusese hărăzit se sfârşise Şi nimeni nu putea face pentru mine nimic. Ea alerga după mine, speriată de vorbele mele, Şi alergând pe lângă tren îmi striga numele. O priveam cum implora cu apele-i domolite Şi fără glas i-am spus să se roage pentru mine Ca să mă reîntorc, ca să ne revedem; Şi aşa ne-am luat rămas bun. În vara asta n-am să ajung la ea, O întâlnire interzisă, amânată, Ca şi când viaţa mea ar avea ceva de câştigat Prin prudenţă. |