* * * În bluza mea albastră doarme-amintirea verii – De-ar fi să mor acuma, aş vrea să mi-o îmbraci. Ţii minte, ca o piele de-azur părea să-mi fie, O za tremurătoare lăsând să o desfaci. Spălată la izvoare, uscată-n iarba caldă E toată numai susur şi foşnete. Duium De flori respiră încă prin firu-i de mătase Şi-o-nvăluie-ntr-un abur de parfum. În bluza mea albastră ca într-un câmp cu stele Răsună-un cor de greieri în nopţile prelungi. Ce fericită-i casa în care tu cu mine Adormi în cântu-acesta şi-n vise-adânci m-ajungi! Auzi ce povesteşte ursuzei mele haine De iarnă, în dulapul umbros şi taciturn: Cum fluturând pe-o creangă albastră scânteioase O-ntreagă zi ca steagul de pace pe un turn. Dea zeii să-ntârzie, dar de mi-ar bate ceasul În bluza mea albastră aş vrea să mă îmbraci. Să fiu ca-ntr-o vacanţă, ţinându-te de mână Într-o fierbinte vară, prin ierburi mari cu maci. |