* * * Ca o pasăre din colivie Mi-a scăpat suspinul Şi-n urma lui plângerile Către deşertăciunea lumii. Mai bine aş muri demult, Mai bine mi s-ar fi deschis Pământul sub picioare, Mai bine m-ar fi aprins trăsnetul, rug. Cum să mai trăieşti după ce Ai plâns sub reci priviri dispreţuitoare, Cum să mai priveşti cerul Sub care alţii mor răbdători? Nefericită clipă Când uşile sufletului le-am uitat deschise. Şi iată cum mă ruşinez din nou. Plângându-mi plângerile. |