* * *

* ^* *

Mă încăpăţânam să rămân copil

Şi până la urmă am fost debarcată în somn

De pe insula plutitoare

Pe care n-aş mai fi putut-o găsi

Oricât aş fi colindat apele lumii.

Patrie către care nu e întoarcere!

Ca un câine neîndurând despărţirea de stăpânul lui

Mă chinui. Nu mă consolează că şi alţii-au mai fost

De dorul acelaşi pătimitori.

Zadarnic m-am încăpăţânat să rămân copil,

Destinul trebuia împlinit oricum.

Îmbătrânesc copil în această lume greoaie,

Nu mă înţeleg cu nimeni,

Nu găsesc un copil pe măsura mea,

Fiul meu s-a pierdut şi m-a lăsat pradă şi el

Frigului inimii. Atâtea spaime mă cutremură

Încât nu mai sunt decât piele şi os.

Voi muri printre înţelepţii máturi şi cel mai tare

Mă înspăimântă răceala acestui pământ necunoscut.

Voi muri copleşită de groazele muritorilor

Deşi am rămas copil.