Imaginea asupra oricărei culturi, nu ar fi completă fără datele oferite de morminte. Doresc să precizez încă de la început, că această prezentare nu se doreşte o analiză aprofundată a acestui subiect, ci doar o trecere în revistă a principalelor descoperiri funerare aparţinând culturii Gumelniţa de pe teritoriul ţării noastre.

            În această cultură, forma funerară caracteristică este necropola. Există şi alte forme de manifestare funerare: morminte izolate, morminte în interiorul aşezării dar şi cultul craniului.

          Din păcate numărul descoperirilor cu caracter funerar, este net inferior aşezărilor acestei culturi (fig. 1).

Fig. 1. Descoperiri funerare aparţinând culturii Gumelniţa (pe teritoriul României).	Fig. 2. Planul general al săpăturilor de la Vărăşti - Grădiştea Ulmilor.	Fig. 3. Morminte din cadrul necropolei de la Vărăşti - Grădiştea Ulmilor.

           Nu vor fi luate în discuţie o serie de descoperiri pentru care nu dispunem de date suficiente: Sultana – Malul Roşu, Oinac, Glina, Crângu, Cuneşti (E.Comşa, 1960a, p. 8-13). Este vorba despre oase umane izolate (care nu este exclus să provină din morminte deranjate) şi o serie de morminte mai vechi pentru care nu avem certitudinea că au aparţinut culturii Gumelniţa.

           Toate aceste descoperiri cu caracter funerar vor fi prezentate astfel: a) Necropolele, b) Morminte izolate, c) Morminte descoperite în aşezări, d) Cranii şi oase umane descoperite în aşezări, e) Consideraţii de ordin antropologic.

           a) Necropolele

           În cazul culturii Gumelniţa, celor morţi le este rezervat un spaţiu special - necropola. Acestea sunt situate în afara spaţiului locuit, deci separate de aşezare.

           Cea mai mare necropolă gumelniţeană de pe teritoriul ţării noastre este cea de la Vărăşti – Grădiştea Ulmilor (judeţul Călăraşi) - (fig. 2).

           Limitele acestei necropole nu au putut fi stabilite clar, deoarece, în nord, malul a fost erodat de apele lacului Boian, iar în sud zona era cultivată. S-au descoperit 126 de morminte, dintre care unele au fost atribuite comunitaţilor culturii Boian – faza Spanţov, iar altele nu au putut fi încadrate cultural (E. Comşa, 1995a, p. 98-105).

           În cuprinsul suprafeţelor săpate au fost descoperite 118 morminte aparţinând aşezării culturii Gumelniţa. Din aceste morminte 80 erau de adulţi, 35 de copii şi 3 de adolescenţi (fig. 3). S-au găsit şi câteva suprapuneri de morminte, care indică două etape de înmormântare. Gropile mormintelor nu au fost identificate decât în două cazuri, forma acestora fiind ovală neregulată. Majoritatea scheletelor erau chircite pe partea stângă, orientate între E-NE 70° - E-SE 117°. În majoritatea cazurilor mâinile erau îndoite din coate şi aşezate cu palmele în dreptul feţei (E. Comşa, 1995b, p. 260).

           Inventarul funerar nu era prea bogat şi consta din: unelte de silex, ace de aramă cu cap romboidal, bilobat sau în formă de plăcuţă rombică, obiecte de lut biconice sau turtite, vârfuri de os, perle din scoici (Dentalium), mărgele de chilimbar, câteva obiecte de aur (E. Comşa, 1995a, p. 113-119).

         O altă necropolă interesantă a fost descoperită la Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu*. Este vorba despre o necropolă relativ mare, care cuprinde morminte ce aparţin mai multor perioade istorice. Mormintele aparţinând culturii Gumelniţa sunt în număr de 54. Predomină mormintele de bărbaţi, dar nu lipsesc nici cele de femei şi copii. Această necropolă cuprinde şi morminte duble (în număr de patru), cât şi morminte cu indivizi aşezaţi cu faţa în jos. Aproape toate mormintele au inventar funerar, unele dintre ele chiar bogat: brăţări şi perle din scoici (Dentalium, Spondylus Gaederopus), perle de aramă, plăcuţe de os, vase, unelte de silex, unelte de piatră şlefuită, piese de aur şi resturi de ofrande funerare (S. Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 115).

Fig. 4-6. Morminte din cadrul necropolei de la Chirnogi -Terasa Rudarilor.

           La aproximativ 2 km de această necropolă, se află o alta, cea de la Chirnogi – Terasa Rudarilor. Este o necropolă mai mică, alcătuită din 16 morminte ce aparţin aceleiaşi culturi (fig. 4-6). Poziţia scheletelor variază. Unele sunt în poziţie chircită – accentuat, altele în poziţie chircită – moderat. Inventarul acestor morminte este sărăcăcios (vase, unelte de os, mărgele). Pe baza acestui inventar aceste morminte au putut fi încadrate în faza A2 a culturii Gumelniţa.

          Pe teritoriul comunei Căscioarele, în punctul “D’aia Parte”, a fost identificată o necropolă ce cuprinde morminte atribuite mai multor perioade istorice. Culturii Gumelniţa îi aparţin 28 de morminte. Inventarul acestor morminte este consistent: brăţări şi perle din scoică de Spondylus şi Dentalium, o centură de os fragmentară. Nu este exclus ca necropola aceasta să aparţină ocupanţilor “Ostrovelului” din preajmă, unde săpăturile arheologice au dezvelit o aşezare gumelniţeană (S. Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 115).

Fig. 7. Morminte descoperite la ISCIP-Ulmeni.	Fig. 8. Inventarul mormântului M1 de la ISCIP-Ulmeni.	Fig. 9. Topoare-ciocan provenite din morminte distruse, descoperite la ISCIP- Ulmeni.

           Nu departe de Olteniţa, pe malul opus al vâlcelei ce separă măgura Gumelniţa de restul terasei Dunării, se află necropola aşezării eponime, cercetată numai parţial (Vl. Dumitrescu, 1996, p. 207).

           Tot acestei necropole îi aparţin şi grupul de morminte descoperite cu ocazia unor lucrări de construcţie, din zona fostului I.S.C.I.P. Ulmeni (actualul COMSUIN Ulmeni). Este vorba de 4 morminte cu inventar consistent (fig. 7). Unul dintre morminte (M3), fusese distrus complet. Scheletele erau în poziţie chircită, pe partea stângă, cu craniul orientat spre est, cu devieri între 48°- 90°.

           Poziţia braţelor variază. Singurul mormânt care a avut inventar, a fost M1: topor-ciocan din rocă vulcanică de culoare cenuşie-albăstruie şi o lamă de silex (fig. 8). Nu departe de locul descoperirii acestui grup de morminte s-au găsit, cu prilejul construirii întreprinderii amintite, 3 topoare-ciocan care proveneau din morminte distruse (D. Şerbănescu,1985, p. 25-34)- fig. 9.

           O altă necropolă, care probabil a aparţinut tot aşezării eponime, a fost identificată în partea de nord-vest a movilei Gumelniţa, la aproximativ 1 km, pe Valea Mare. Aici, cu ocazia construirii poligonului de tragere, au fost distruse mai multe morminte, care aveau drept inventar tot topoare-ciocan (D. Şerbănescu, 1985, p. 33-34).

Fig.10. Morminte gumelniţene descoperite la Dridu.

 

           Un grup de 9 morminte, aparţinând culturii Gumelniţa, a fost cercetat la Dridu. Este vorba de 8 morminte de adulţi şi unul de copil (fig. 10). Toate scheletele erau în poziţie chircită, atât pe partea dreaptă (5 schelete), cât şi pe partea stângă (4 schelete). Cele chircite pe partea stângă erau orientate NNE 23°-ENE 67°, iar cele chircite pe partea dreaptă erau orientate ESE 100°-VSV 246°. Nici unul din aceste morminte nu aveau inventar funerar. Ele făceau parte dintr-o necropolă mai vastă (E. Comşa, 1995b, p. 261).

          În anul 1971, în satul Cetatea Veche din comuna Spanţov, în punctul “Grădiştea”, în timp ce se executa un şanţ pentru îngroparea unei conducte, au fost distruse mai multe morminte (6 sau 7)1. Unele dintre ele aveau drept inventar funerar topoare-ciocan, de tipul celor amintite anterior. Aceste morminte făceau parte dintr-o necropolă gumelniţeană (D. Şerbănescu, 1985, p. 33).

           b) Morminte izolate

           În această categorie, sunt incluse morminte descoperite în afara unor aşezări sau a unor necropole.

           La Cernavodă, în punctul “La Cetate“ din apropierea tell-ului, a fost descoperit un mormânt (fig. 11). Scheletul era în poziţie chircită, pe partea dreaptă, cu mâna stângă îndoită din cot spre faţă, mâna dreaptă de-a lungul trunchiului. Era orientat SSE-NNV. Inventarul funerar era alcătuit dintr-un mic vas bitronconic, un askos şi un castron, toate specifice culturii Gumelniţa (P. Haşotti, 1997, p. 89).

Fig.11. Mormânt izolat descoperit la Cernavodă şi inventarul acestuia.	Fig.12. a. Mormântul izolat descoperit la Hârşova; b. Inventarul acestuia.	Fig.13. Obiecte descoperite în mormântul izolat de la Curcani.

           La Rasova, nu departe de aşezarea gumelniţeană (la apoximativ 3 km de sat), s-a descoperit un mormânt, atribuit  acestei culturi (E. Comşa, 1977, p. 70).

           În apropiere de Constanţa, la Palazu Mare, pe malul lacului Siutghiol, s-a descoperit întâmplător un mormânt aparţinând fazei de început a culturii Gumelniţa (D. Galbenu, 1965, p.415). Scheletul era în poziţie întinsă pe spate. Inventarul funerar era alcătuit din: un vas cu gât tronconic, o strachină cu picior gol în interior, o măsuţă suport, un mic castron, o dăltiţă şlefuită, brăţară şi mărgele din scoici (P. Haşotti, 1997, p. 89).

             La Zimnicea, s-a descoperit întâmplător un mormânt atribuit culturii Gumelniţa. Scheletul era chircit pe o parte, având drept inventar funerar mărgele de scoici (E. Comşa, 1995a, p. 121).

           Un alt mormânt izolat, a fost descoperit la Hârşova, în apropierea tell-ului. Groapa mormântului avea formă ovală. Acest mormânt fusese deranjat de un alt mormânt de epocă romană. Scheletul era în poziţie chircită, pe partea stângă, mâinile fiind îndoite şi aşezate sub cap. Orientarea acestuia era est-vest. Inventarul funerar era alcătuit dintr-un castron, un vârf şi un răzuitor de silex (P. Haşotti, 1997, p. 89)-(fig. 12).

           În apropiere de Olteniţa, în comuna Curcani, cu ocazia unor lucrări de construcţie, a fost descoperit un mormânt. Scheletul era în poziţie chircită, inventarul funerar fiind alcătuit din: un topor plat din rocă vulcanică, topor-ciocan din rocă vulcanică, de culoare albăstruie, cu orificiu pentru fixarea cozii, o daltă de aramă dreptunghiulară şi o strachină fragmentară (E. Ghianopoulos, 1966, p. 447)-(fig. 13).

           c) Morminte din interiorul aşezărilor

           Pe lângă necropole şi morminte izolate, în cultura Gumelniţa există şi morminte în interiorul aşezărilor, printre sau sub locuinţe.

            S-a observat că, în majoritatea cazurilor, indivizii înmormântaţi erau copii sau adolescenţi, mai rar adulţi.

          La Căscioarele-“Ostrovel”, în stratul aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa, s-au descoperit 11 schelete de copii d vârstă fragedă, îngropaţi sub nivelul locuinţelor. Scheletele erau puternic chircite, pe partea stângă, în gropi de mici dimensiuni, orientaţi de regulă ENE-VSV. Toate mormintele erau lipsite de inventar (Vl. Dumitrescu et alii, 1983, p. 74).

           Descoperiri similare s-au mai făcut şi în alte aşezări gumelniţene. Astfel la Borduşani-Popină, în actuala Baltă a Ialomiţei, s-au descoperit 4 morminte de copii în interiorul aşezării (S. Marinescu-Bîlcu et alii, 1997, p. 93-95) (fig. 14). Totodată, pe scheletul unui tânăr descoperit tot aici, la care se evidenţiază unele elemente nordice, dinaroide şi est-europoide, s-a constatat că toate acestea erau gracilizate şi uşor modificate din cauza unor maladii congenitale (S. Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 116).

Fig.14. Morminte de copii descoperite la Borduşani-Popină.	Fig.15. Insula "La Ostrov", lacul Taşaul, Năvodari. Mormântul M1 descoperit în ultimul nivel de locuire Gumelniţa A2.	Fig.16. Mormânt descoperit la Vidra.

           În tell-ul de la Hârşova, au fost descoperite două morminte de copii. Unul din acestea aparţinea unui copil de 5-6 ani, înmormântat sub podeaua unei mari locuinţe. Poziţia lui era puternic contractată şi fusese depus într-un recipient realizat  dintr-un material organic (sac?), cu mâinile şi picioarele legate. Excrementele, conservate în zona rectală, permit avansarea ipotezei că moartea sa a avut cauze violente. Analizele făcute au demonstrat că acest copil suferise de o malformaţie atât a cutiei craniene cât şi a coloanei vertebrale (D. Popovici,Y. Rialland, 1996, p. 56).

          La Bucşani, punctul La Pod, tell-ul I, în primul nivel de locuire, sub podeaua unei locuinţe (L10), a fost depus, fără a i se săpa groapa, un copil. Vârsta acestuia, estimată după ceea ce s-a păstrat dintr-o dentiţie de lapte, nu depăşea 4 ani (S. Marinescu-Bîlcu et alii, 1996-1998, p. 111).

           Aceste morminte de copii descoperite în interiorul aşezării între sau sub case, au ridicat unele semne de întrebare. Este greu de precizat dacă aceşti copii vor fi fost sacrificaţi din pricina acestor maladii sau maladiile vor fi fost cauza decesului lor (S. Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 116).

           Lângă Năvodari, pe insula ”La Ostrov”, lacul Taşaul, a fost descoperit, în ultimul nivel de locuire Gumelniţa A2, un mormânt care a aparţinut, probabil, unui adolescent. Scheletul era în poziţie chircită, pe partea stângă, orientat NE-NV. Inventarul funerar era alcătuit din două vase sparte in situ şi un topor calapod. Se remarcă folosirea blocurilor de piatră pentru amenajarea mormântului, această manieră având analogii în necropola de la Durankulak (S. Marinescu-Bîlcu et alii, 2000, p. 60)-fig. 15.

           Un alt grup de morminte, a fost descoperit în interiorul tell-ului de la Vidra. Este vorba de trei morminte (două de copii şi unul de adult), aflate în poziţie chircită, pe partea dreaptă. Scheletul de adult era orientat NV-SE, având palma dreaptă sub genunchiul drept. Inventarul funerar era alcătuit din două lame de silex (E. Comşa, 1960a, p. 12 )-fig. 16.

Fig.17. Mormintele descoperite în aşezarea de la Chitila-Fermă, Bucureşti.

           În aşezarea tip tell de la Chitila-Bucureşti, în nivelul aparţinând culturii Gumelniţa, s-au descoperit cinci morminte (fig. 17). Primul mormânt aparţinea unui adult şi era orientat N-S. Nu s-au păstrat decât membrele inferioare, unele vertebre, un fragment de coxal şi câteva fragmente din cutia craniană. Mormântul al doilea era orientat NE-SE şi aparţinea tot unui adult. Poziţia probabilă a individului era chircită. Din acest mormânt s-au conservat: femururile, oasele coxale, un os temporal, vertebrele cervicale, o parte din occipital, maxilarul fragmentat, un cubitus, falangele şi metacarpienele. Lângă cubitus s-a descoperit o brăţară spiraliformă din cupru. Al treilea mormânt, la fel ca şi celelalte, era incomplet (tibiile, osul coxal, două vertebre lombare, fragmente din cutia craniană şi o parte din dentiţie). În acest mormânt s-a descoperit un maxilar de porc, probabil o ofrandă funerară. Mormântul al patrulea cuprinde două schelete în poziţie chircită, cu capetele orientate în direcţii diferite. Unul era orientat nord-sud, celălalt era orientat sud-nord. Acest mormânt dublu a fost deranjat de un mormânt de copil, orientat vest-est. Ultimul mormânt a fost descoperit în marginea tell-ului. Groapa avea formă rectangulară. Decedatul era aşezat pe spate, orientat SV-NE. În mormânt s-a descoperit o piesă de cupru şi o figurină feminină din lut ars (V. Boroneanţ, 1987, p. 128; idem, 1992, p. 71).

           La Luncaviţa, în punctul ”Cetăţuia”, în nivelul Gumelniţa A2, sub podeaua unei locuinţe incendiate, s-au descoperit părţi ale unui schelet uman. Este vorba de oasele picioarelor şi o parte din oasele bazinului (E. Comşa, 1960a, p. 9). S-ar putea ca în acest caz să nu fie vorba despre un mormânt, ci de un individ surprins de incendiu, ulterior producându-se un deranjament al scheletului (P. Haşotti, 1997, p. 89).

           De altfel, un caz similar a fost semnalat  de Vladimir Dumitrescu, în aşezarea eponimă de pe măgura Gumelniţa. Este vorba despre un schelet uman descoperit printre resturile unei locuinţe (Vl. Dumitrescu, 1925, p. 38).

           d) Cranii şi oase izolate

         În aria culturii Gumelniţa, se cunosc câteva descoperiri care pot fi încadrate în această categorie.

           Astfel, la Căscioarele - Ostrovel, în apropiere de cuptorul locuinţei nr.1, chiar sub podina de lut ars de pe care se ridica gardina lui exterioară, la 1.50 m spre sud s-au găsit două cranii umane, la distanţă de 60cm unul de altul. Ele erau dispuse de aşa manieră încât păreau a privi unul spre celălalt. Acestea aparţin nivelului Gumelniţa B1 (Vl. Dumitrescu, 1965, p. 223).

           Un alt craniu uman, a fost găsit în aceeaşi aşezare, tot sub podina unei locuinţe, în nivelul Gumelniţa A2. Era aşezat cu privirea spre sud-vest, peste un corn de cerb, o piatră şi diverse resturi osteologice de animale (S. Marinescu-Bîlcu , 2000, p. 116).

           În aşezarea eponimă de la Gumelniţa, s-a descoperit un craniu de copil sfărâmat, în apropierea unei vetre. Acesta era asociat cu cenuşă, ocru roşu, un capac de vas spart şi alte numeroase fragmente ceramice (Vl. Dumitrescu, 1966, p. 56).

           La Vidra, în cuprinsul aşezării gumelniţene, uneori chiar lângă vetre, s-au descoperit mai multe cranii umane izolate (E. Comşa, 1960b, p. 94).

           În cadrul aşezării de tip tell, de pe Măgura Cuneştilor, s-a descoperit o calotă craniană de copil, izolată, formată din plăci subţiri. Autorul acestei descoperiri, este de părere că avem de a face cu resturile unui schelet de copil, ”deranjat încă din vechime”(E. Comşa, 1986, p. 57; idem, 2001, p. 33).

           Toate aceste descoperiri de cranii au, fără îndoială, o semnificaţie rituală. Ele se leagă de un cult al craniului, practică atestată în Orientul Apropiat şi în sud-estul Europei.

        Uneori, alături de cranii, în cuprinsul aşezărilor gumelniţene, au fost descoperite diverse oase umane dispersate şi izolate.

           Astfel, în aşezarea de la Tangâru, au fost descoperite mai multe oase umane izolate. Este vorba de un fragment de mandibulă şi mai multe oase lungi (E. Comşa, 1960b, p. 92).

           În aşezarea de tip tell de la Borduşani - Popină, au fost descoperite mai multe oase umane dispersate. Amintim, trei fragmente de oase, care provin de la un individ tânăr (18-20 ani), probabil de sex feminin. Au mai fost descoperite un fragment de tibie, ce aparţinea unui individ de 5-6 ani şi un fragment de os mare (de la antebraţ). Acesta din urmă, aparţine unui adolescent de sex feminin (S. Marinescu-Bîlcu, 1997, p. 95).

           La Măgura Cuneştilor, în cuprinsul aşezării, a fost descoperit un os uman izolat. Este vorba despre un radius fragmentar (E. Comşa, 1992, p. 64).

           De asemenea, la Hârşova-tell, din cuprinsul aşezării gumelniţene, provin mai multe oase umane dispersate. Unele au fost găsite printre resturi menajere (D. Popovici, Y. Rialland, 1996, p. 56).

           Numeroase oase umane dispesate au fost descoperite în aşezarea de tip tell de la Chitila – Fermă, de lângă Bucureşti (V. Boroneanţ, 1987, p. 128).

         Aceste descoperiri de oase umane izolate şi dispersate, au fost considerate în trecut, ca provenind de la morminte derajate din vechime (E. Comşa, 1960b, p. 93-94).Totuşi, descoperirea unor asemenea oase în cuprinsul aşezărilor, uneori chiar în zone menajere (Hârşova-tell), au condus la ideea  existenţei unor practici de antropofagie rituală. Cu toate acestea, este complicat să ne pronunţăm categoric în această problemă.

           e) Consideraţii de ordin antropologic

         Deşi, numărul analizelor antropologice existente pentru descoperirile funerare aparţinând culturii Gumelniţa, este redus, găsesc utilă o scurtă prezentare a datelor pe care le deţinem.

            Lotul de morminte provenite din necropola de la Vărăşti-“Grădiştea Ulmilor“, este cel mai reprezentativ. Seria craniologică provenind de la scheletele gumelniţene din această necropolă, se compune din 64 de cranii. Toate craniile analizate aparţin unor persoane adulte şi anume: 38 au fost de bărbaţi şi 26 de femei (D. Nicolăescu-Plopşor, I. Popovici, 1967, p. 3-4). Dacă facem o comparaţie între cele două serii de cranii, cele de bărbaţi şi cele de femei, vom constata două elemente interesante, care merită atenţie. În lotul de cranii masculine sunt reprezentate patru tipuri - dolichocrane, hyperdolichocrane, mezocrane, brahycrane, pe când în cel al craniilor feminine sunt numai 3 tipuri -dolichocrane, mezocrane, brachycrane (E. Comşa, 1995a, p. 133).

           Studierea acestor schelete a demonstrat existenţa unui important fond mediteranean, cu următoarele patru variante fenotipice:

           1. O variantă dolichocrană masivă, cu faţă înaltă şi îngustă, cu orbitele mijlocii, cu nasul subţire, având o tendinţă la progmatism alveolar. Aceasta este o variantă proto-mediteranoidă.

         2. O variantă, mai curând, mezocrană decât dolichocrană, cu faţa mijlocie, rectangulară, cu orbite relativ rectangulare şi falca puternică, amintind de tipul Cro-Magnon.

           3. O variantă brahycrană cu cranii scunde şi late, cu un relief frontal dezvoltat, moderat şi cu occipital arcuit.

           4. Ultima variantă, reprezentată printr-un singur caz, este un brahycran, cu faţa mijlocie, cu orbite înalte şi relativ rotunjite cu nasion superficial şi cu molare înguste şi gracile (D. Nicolăescu-Plopşor, I. Popovici, 1967, p. 13).

           De la Dridu avem date pentru nouă schelete, opt de adulţi şi unul de copil. Sexul a fost determinat la patru schelete de bărbaţi (tip dolichocran) şi patru de femei (tip mezocran). Un grup avea caracteristici mediteranoide, iar cel de-al doilea era mixt – elemente mediteranoide cu indivizi care aveau caractere protoeurpoide atenuate. Talia era mică sau mijlocie, cu scheletul gracil, cu faţă mezenă, cu nasul camerin sau mezorin şi orbitele mezoconce sau comeconce. Media de vârstă era de 32 de ani (O. Necrasov, M. Cristescu, 1967, p. 612-613).

           Alt set de date importante provin din analizele antropologice efectuate pe lotul de schelete de la Borduşani-Popină. Este vorba despre patru morminte de copii, cu vârste cuprinse  între 1 an şi 8 ani. Toate aceste schelete trădează o componentă mediteranoidă dominantă. Într-un singur caz (M XV), pare a fi vorba de o componentă mixtă – mediteranoidă şi proto-europoidă. S-au identificat două tipuri craniene : dolichocrane şi brahycrane (S.Marinescu-Bîlcu et alii, 1997, p. 93-95).

          Amintim, tot aici, analizele efectuate asupra unui craniu de copil descoperit în aşezarea eponimă de pe măgura Gumelniţa. Vârsta acestuia este de 2-3 ani, în privinţa sexului neputându-se face nici o precizare. Craniul este de tip mezocran, cu o frunte strâmtă, orbite rotunde şi înalte, nas hipercamerin. Trăsăturile sunt mediteranoide gracile, cu unele caractere grimaldoide (D. Nicolăescu-Plopşor, 1966, p. 109-111).

           În final, pentru a obţine o imagine unitară asupra indivizilor care alcătuiau această cultură, este bine să amintim şi datele antropologice privind loturile funerare, aparţinând culturii Gumelniţa din Bulgaria.

           În cele ce urmează ne vom referi la datele privind necropola de la Kubrat (fostul Balbunar). Din lotul de 25 de schelete, au putut fi studiate 11 cranii ( 5 de bărbaţi şi 6 de femei).

           Toate cele 5 morminte de bărbaţi au aparţinut unor persoane adulte. Craniile ca tip se repartizează astfel:

          - unul era de tip brachycran;

      - unul era de tip mezocran, cu caracteristici nordice (craniul de formă pentagonoidă);

         - unul de tip mezocran, cu caracteristici mixte – proto-mediteranoide cu elemente negroide.

          Seria mormintelor de femei, era mai diversificată, cuprinzând persoane: juvenis, adulţi şi maturi. Ca tipuri de craniile se împart:

         - trei erau de tip dolichocran, cu caracteristici mediteranoide;

         - două erau de tip mezocran, cu caracteristici mediteranoide;

         - unul era de tip mezocran, cu caracteritici nordice;

         - unul era de  tip brachycran.

         Se observă că în lotul de cranii de la Kubrat lipseşte tipul hyperdolichocran.

       Date mai semnificative obţinem din analizele antropologice ale lotului de schelete de le Ruse. În cadrul acestuia, au putut fi studiate şi măsurate 75 de schelete. Au fost cercetate 52 de cranii, din care: 32 erau de bărbaţi şi 20 de femei. Au fost identificate şi 8 schelete de copii. Pe categorii de vârstă, scheletele de băraţi se încadrau între 25–55 ani, iar cele de femei între 20-55 ani. S-a constatat că 59 dintre  aceste  schelete aparţineau unui fond mediteranoid (E. Comşa, 1995a, p. 135-137).

           În schimb, analizele efectuate pe lotul de schelete de la Varna, au demonstrat existenţa şi a altor tipuri antropologice. Indivizii îngropaţi aici, se încadrează în tipul europoid, care poate fi atribuit variantei dinaro-nordice a tipului rasial dinaric (Y.A. Yordanov,1978, p.50-59; G. Marinov, Y. Yordanov, 1978, p. 60-67).

***

           Din analiza complexului subiect care îl reprezintă descoperirile cu caracter funerar din arealul culturii Gumelniţa de pe teritoriul României, am putea constitui baza unor concluzii.

          În primul rând, numărul descoperirilor cu caracter funerar ale acestei culturi, este mult mai mic decât numărul aşezărilor cunoscute.

           Ritul funerar exclusiv al purtătorilor culturii Gumelniţa, a fost inhumaţia.

           Cei decedaţi, erau îngropaţi atât în necropole, cât şi în interiorul aşezărilor.

           În ceea ce priveşte necropolele, lucrurile sunt mai clare. Necropola sau cimitirul, în accepţiune generală, reprezintă un sit , un oraş al morţilor, după cum spune şi numele necro-polis (V. Kernbach, 1983, p. 79). Necropolele sunt un spaţiu cu destinaţie specială, atribuit celor morţi, separat de aşezare (de spaţiul celor vii). Apariţia acestor zone funerare exclusive, este rezultatul unui proces progresiv de evoluţie a organizării spaţiale a mormintelor, ce s-a desfăşurat de-a lungul întregului neo-eneolitic.

           În schimb, mormintele din interiorul aşezărilor, plasate sub sau între case, ridică anumite probleme. Trebuie făcută, încă de la început, diferenţa între evenimentul funerar şi evenimentul ritual, deoarece în majoritatea cazurilor este vorba de morminte sau depuneri de copii, îngropaţi în cuprinsul aşezărilor. În unele cazuri (Hârşova, Bucşani - La Pod, Borduşani-Popină, Căscioarele), este clar că ne aflăm în faţa unui act ritual, probabil un ”sacrificiu pentru durabilitatea” viitoarei locuinţe. La unele dintre aceste schelete , s-a observat că aceşti copii, sufereau de diverse maladii congenitale (Hârşova, Borduşani-Popină). Nu ştim dacă, aceşti copii au fost sacrificaţi din cauza acestor maladii sau maladiile au fost cauza decesului lor. Deci, este greu de stabilit sau de identificat o regulă, pe baza căreia, copii sacrificaţi erau cei care sufereau de diverse maladii, mai ales că lipsesc analizele antropologice pentru toate situaţiile de acest gen cunoscute.

           În ceea ce priveşte mormintele de adulţi din interiorul aşezărilor, s-ar putea să fie vorba de perpetuarea unor practici funerare mai vechi. Mormintele sub şi printre locuinţe, sunt atestate din Orientul Apropiat şi Anatolia până în sud-est Europei. Înmormântarea indivizilor sub sau în apropierea locuinţelor, se leagă de simbolismul cosmologic al locuinţei, de funcţia “domestică” a acesteia. Mormintele descoperite în spaţiul celor vii, sugerează scopul ritualului funerar şi anume de ai ”implica” pe cei morţi în spaţiul celor în viaţă. În această manieră ciclul vieţii evoluează în jurul spaţiului domestic, în jurul casei în care respectivul se născuse, trăise, murise. Corpul neînsufleţit, îngropat în spaţiul locuinţei, căpăta o nouă viaţă în asociere cu casa şi locuitorii ei (J. Chapman, 1983; D. W. Bailey, 1990, p. 25-27).

           Existenţa unor morminte izolate, departe sau în apropierea aşezărilor, ridică anumite semne de întrebare. Nu este exclus, ca în unele cazuri, aceste morminte să fi aparţinut unor necropole, care nu au fost identificate sau cercetate până în prezent. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi faptul că în majoritatea situaţiilor avem de-a face cu descoperiri întâmplătoare şi nu cu cercetări sistematice.

           O altă ipoteză legată de interpretarea acestor morminte, poate fi aceea că, cei decedaţi în diferite ocazii departe de aşezare, erau îngropaţi direct acolo. Sau, poate, exista un ritual special de izolare a anumitor indivizi care încălcaseră regulile grupului. Totuşi, o astfel de idee este greu de extrapolat în lipsa unor argumente solide. Însă, putem accepta această idee măcar în stadiul de ipoteză de lucru.

          În ceea ce priveşte descoperirile de cranii umane izolate, din cuprinsul aşezărilor, ele sunt legate de cultul craniului, practică atestată din Orientul Apropiat până în Balcani.

           Această tratare specială a craniului, este legată de ideea conform căreia, capul sau craniul poartă simbolul sufletului şi a altor virtuţii ale individului pe care comunitatea doreşte să le păstreze pe vecie (R. Vulcănescu, 1987, p. 170 – 172; M. Eliade, 1991, p. 54).

           O problemă aparte o reprezintă descoperirile de oase umane izolate din cuprinsul aşezărilor. În literatura noastră de specialitate, mai veche, aceste oase izolate descoperite de cele mai multe ori fără contexte anatomice, au fost considerate ca provenind din morminte deranjate din vechime. Însă descoperirea unor astfel de oase în zone menajere ridică unele semne de întrebare. Ne aflăm oare în faţa unei “indiferenţe” faţă de cei decedaţi ?

           Unii autori au legat aceste oase dispersate şi izolate descoperite în cadrul aşezărilor de un posibil canibalism ritual. Totuşi, existenţa unor practici de antropofagie, chiar rituale, este greu de demonstrat în lipsa unor serii de argumente.

          Dincolo de toate aceste observaţii trebuie să înţelegem că mormintele şi ritualurile funerare reprezintă o importantă sursă de informaţie pentru cercetători.

 

           Bibliografie:

 

D.W. Bailley, 1990	Bailley, D.W., The Living Houses: Signifying Continuity, în: Social Archaeology of Houses, Edinburgh, 1990, p. 19-49.
V. Boroneanţ, 1987	Boroneanţ, V., Les sepultures de la couche du tell de Chitila-Fermă Bucarest, în: Hugelbestattung in der Karpaten-Donau-Balkan-Zone wahrender Aeneolithischen Period, Belgrad, 1987, p. 127-129.
V. Boroneanţ, 1992	Boroneanţ, V. , Tell-ul neolitic de la Chitila Bucureşti, în: Materiale, XVII, Bucureşti, 1992, p. 69 – 72.
J. Chapman, 1983	Chapman, J., Meaning and Illusion in the Study of Burial in Balkan Prehistory, în: Ancient Bulgaria, vol. I, Nottingham, 1983, p. 1-42.
E. Comşa, 1960a	Comşa, E., Considerations sur la rite funeraires de la civilisation de Gumelniţa, în: Dacia, N.S.,IV, Bucureşti, 1960, p. 5-30.
E. Comşa, 1960b	Comşa, E., Contribuţie cu privire la riturile funerare în epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în: OmCD, Bucureşti, 1960, p. 83-103.
E. Comşa, 1973	Comşa, E., Complexul neolitic de la Grădiştea Ulmilor-Boian, în: Materiale, X, Bucureşti, 1973, p. 25-30.
E. Comşa, 1977	Comşa, E., Neoliticul judeţului Constanţa, în: RevMuz, V,  Bucureşti , 1977, p. 66-77.
E. Comşa, 1986	Comşa, E., Săpăturile de salvare de pe “Măgura Cuneştilor“, în: Materiale, XVI, Bucureşti, 1986, p. 53 – 57.
E. Comşa, 1992	Comşa, E., Staţiunea neolitică de la Cuneşti, jud. Călăraşi, în Materiale, XVII, Bucureşti, 1992, p. 63 – 68.
E. Comşa, 1995a	Comşa, E., Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, în: Analele Banatului, S.N., IV, 1, Timişoara, 1995, p. 55-193.
E. Comşa, 1995b	Comşa, E., Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturii Boian şi Gumelniţa din Muntenia, în: ActaMN, XXXII, 1, Cluj-Napoca, 1995b, p. 257-268.
E. Comşa, 2001	Comşa E., Aşezarea gumelniţeană „Măgura Cuneştilor”, în: Materiale, S.N., I, Bucureşti, 2001, p. 7 - 42 .
Vl. Dumitrescu, 1925	Dumitrescu, Vl., Fouilles de Gumelniţa, în: Dacia, II, Bucureşti, 1925, p. 29 – 103.
Vl. Dumitrescu, 1965	Dumitrescu, Vl., Principalele rezultate ale primelor două campanii de săpături din aşezarea neolitică târzie de la Căscioarele, în: SCIV, XVI, 2, Bucureşti, 1965, p. 215 – 238.
Vl. Dumitrescu, 1966	Dumitrescu, Vl., Gumelniţa. Sondajul stratigrafic din 1960, în: SCIV, XVII, 1, Bucureşti, p. 109 – 112.
Vl. Dumitrescu et alii,1983	Dumitrescu, Vl. et alii, Esquisse d’une préhistoire de la Roumanie jusqu’á la fin de l’âge du bronze,1983, Bucureşti.
Vl. Dumitrescu, 1996	Dumitrescu, Vl., Gumelniţa, în: Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. II, 1996, Bucureşti.
M. Eliade, 1990	Eliade, M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, 1990, Bucureşti.
D. Galbenu, 1965	Galbenu, D., Aşezări neolitice pe teritoriul oraşului Constanţa, în : RevMuz, II, Bucureşti, 1965, p. 414 – 415.
E. Ghianopoulos, 1966	Ghianopoulos, E., Un mormânt neolitic la Curcani, în : RevMuz, V, Bucureşti, 1966, p. 446 – 447.
P. Haşotti, 1997	Haşotti, P., Epoca neolitică în Dobrogea, Constanţa, 1997.
V. Kernbach, 1983	Kernbach, V., Dicţionar de mitologie generală, 1983, Bucureşti.
S. Marinescu – Bîlcu et alii, 1997	Marinescu – Bîlcu, S. et alii, Archaeological Researches at Borduşani – Popină. Preliminary Raport 1993 – 1994, în: Cercetări Arheologice, Bucureşti,1997, p. 35 – 144.
S. Marinescu – Bîlcu et alii, 1998	Marinescu – Bîlcu, S. et alii, Şantierul arheologic Bucşani (jud.Giurgiu). Raport preliminar. Campania 1998, în: Buletinul Muzeului „Teohari Antonescu”, Giurgiu, 1998, p. 93 – 114.
S. Marinescu – Bîlcu et alii, 2000	Marinescu – Bîlcu, S. et alii, , Năvodari, jud. Constanţa, punctul Insula – La Ostrov, lacul Taşaul, în: Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, Bucureşti, 2000, p. 65 – 67.
S. Marinescu – Bîlcu et alii, 2000	Marinescu-Bîlcu, S., Mormânt, în: Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. III, 2000, Bucureşti.
G. Marinov, Y.Yordanov, 1978	Marinov, G., Yordanov, Y., Preliminary Data from Studies Bone Material from Varna Chalcolithic Necropolis, în: Studia Praehistorica, 1-2, Sofia, 1978, p. 60-67.
O. Necrasov, M. Cristescu, 1967	Necrasov, O., Cristescu, M., Aspecte antropologice ale neoliticului şi eneoliticului românesc, în: SCA, IV, 2, Bucureşti, 1967, p. 159-169.
D. Nicolăescu-Plopşor, 1966	Nicolăescu-Plopşor, D., Expertiza antropologică a unui craniu de copil descoperit la Gumelniţa, în: SCIV, XVII, 1, Bucureşti, 1966, p. 109-112.
D. Nicolăescu-Plopşor, I. Popovici, 1967	Nicolăescu-Plopşor, D. Popovici, I. –1967, Les populations neolithique du Bas-Danube. Les tribus des civilisation de Boian et de Goumelnitza, în: Annuaire Roumain D’Anthropologie, IV, Bucureşti, p. 3-16.
D. Şerbănescu, 1985	Şerbănescu, D., Vestigii neolitice descoperite la Ulmeni, în: CCDJ, 1, Călăraşi, 1985, p. 25 – 35.
Popovici, D., Rialland, Y., 1996	Popovici, D., Rialland, Y., Viaţa pe malul Dunării acum 6500 ani, 1996, Paris.
R. Vulcănescu, 1979	Vulcănescu, R., Dicţionar de etnologie, 1979, Bucureşti.
Y. A. Yordanov, 1978	Yordanov, Y.A., Anthropologic Study of Bone Remains from Persons Buried in the Varna Eneolithic Necropolis, în: Studia Praehistorica, 1-2, Sofia, 1978, p. 50-59.