Complexul cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI
Aspecte regionale	Bibliografie
Album foto: Şantierul arheologic - Insula "La Ostrov", Năvodari
Insula "La Ostrov" Aspecte de săpătură Descoperiri

            Complexul cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI

         Complexul cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI s-a format la nivelul eneoliticului dezvoltat, după o perioadă de ample transformări materiale şi spirituale. Evoluţia sa a fost concentrică şi gradată, intensitatea impulsurilor culturale scăzând dinspre centru spre zona periferică. Urmărind din aproape în aproape zona de geneză a elementelor de cultură materială şi spirituală eneolitice, intuim existenţa unui centru de iradiere nord-tracic. Nu negăm rolul evoluţiei locale neîntrerupte, dar credem că folosirea unor tehnici noi s-a datorat în primul rând impulsurilor („modei”) culturale venite din sudul Peninsulei Balcanice. Direcţia de penetrare a acestor impulsuri este argumentată şi de uşoara anterioritate a eneoliticului dezvoltat în regiunea sud-dunăreană. Schimburile cu Tracia septentrională nu s-au redus la simple piese de import: piesele de cupru şi aur, ceramica grafitată, dar mai ales plastica de lut şi os dovedesc întrepătrunderi la nivelul unor forme de suprastructură.

           Formarea marelui complex cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI nu ar fi fost posibilă fără etapa pregătitoare a eneoliticului timpuriu: Boian III - IV, Karanovo V, Sava IV, Poljanica IV, Hamangia III – IV, când se constată o intensificare a schimburilor la distanţe mari. Fenomenul nu a fost singular; la nord de arealul gumelniţean, pe un spaţiu imens - din SE. Transilvaniei până pe malul apusean al Niprului - s-a format complexul cultural Ariuşd-Cucuteni – Tripolje.

             Aspecte regionale

         Pe teritoriul Dobrogei, în funcţie de fondul cultural anterior şi de poziţia geografică favorabilă – existenţa a două culoare de acces Dunărea şi Marea Neagră – se vor contura, începând cu etapa eneoliticului dezvoltat, două aspecte regionale. De-a lungul Dunării, în zona centrală şi nordică a Dobrogei s-a manifestat varianta dobrogeană, foarte apropiată de cea nord-dunăreană, fapt explicabil dacă avem în vedere fondul de geneză comun – cultura Boian. Continuitatea de locuire a fost surprinsă cel mai bine în tell-urile de pe linia Dunării, Hârşova şi Atmageaua Tătărască, în peşterile de pe valea Casimcei (Gura Dobrogei), în nord la Luncaviţa şi Sarichioi. Alături de puternice tradiţii Boian, varianta dobrogeană păstrează şi vechi tradiţii Hamangia, vizibile mai ales în producţia ceramicii.

           În zona litoralului vest-pontic, pe segmentul Burgas – Corbu de Jos, fondul cultural anterior Hamangia-Sava a determinat existenţa unor diferenţe regionale mult mai bine conturate. Producţia ceramică, canoanele plasticii de lut şi os, practicile funerare din etapa Gumelniţa A1 (= Varna I) îşi găsesc analogii, mergând până la identitate, în perioada anterioară. Aceste diferenţe regionale au fost accentuate de condiţiile şi resursele naturale specifice zonei litorale. De asemenea posibilitatea de comunicare prin navigaţie de cabotaj a amplificat dinamica relaţiilor de schimb cu comunităţile din sudul Peninsulei Balcanice şi chiar din spaţiul egeo-anatolian. De aceea particularităţile aspectului vest-pontic se menţin şi în etapa Gumelniţa A2, spre deosebire de restul arealului gumelniţean unde procesul de uniformizare culturală estompează tot mai mult aspectele regionale. Totuşi ele nu pot constitui elemente definitorii pentru o nouă cultură; tehnicile de construcţie a locuinţelor, de producere a ceramicii grafitate, tipurile de unelte şi arme, dar mai ales canoanele plasticii sunt comune cu cele din restul arealului gumelniţean.

           Analizate din perspectiva descoperirilor funerare, aceste diferenţe par şi mai categorice, dar cel mai adesea se omite un fapt esenţial. Simpla comparare a unor artefacte, fără să se analizeze contextul arheologic al descoperirii lor, conduce uneori la formularea unor concluzii eronate. Vasele de inventar funerar de la Varna, Durankulak şi Devnia au avut o destinaţie cultică şi de aceea se deosebesc cu mult faţă de vasele de uz comun specifice culturii Gumelniţa: de dimensiuni mai mici, arse neuniform, bogat decorate.

           Carenţele de cercetare arheologică, pentru perioada eneolitică, în zona litoralului românesc au favorizat naşterea unei teorii acceptată de mulţi arheologi bulgarii şi străini – „cultura Varna”. În literatura de specialitate bulgară noţiunea a evoluat de la  aspect cultural „tip Varna” la „cultura Varna” negându-se într-o măsură mai mare sau mai mică prezenţa culturii Gumelniţa pe teritoriul Dobrogei . Formularea unor astfel de ipoteze s-a bazat, indirect, şi pe  erorile de interpretare din studiile unor arheologi români [1] .

           Doina Galbenu are meritul de a fi cercetat pentru prima dată aspectul vest-pontic, efectuând săpături de salvare la  Costineşti şi Constanţa. Chiar dacă “faza Hârşova” s-a dovedit lipsită de conţinut, încadrarea descoperirilor din zona litoralului românesc în cea mai timpurie etapă a aspectului vest-pontic a fost confirmată de descoperirile ulterioare. Ipoteza formării în zona litoralului vest-pontic, între Burgas şi Palazu Mare, a unui aspect regional pe fond Hamangia a fost acceptată de cei mai mulţi arheologi. Descoperirile arheologice recente de la Corbu de Jos şi din aşezarea eneolitică de pe Insula „La Ostrov” a Lacului Taşaul (Năvodari) permit mutarea spre nord a limitei acestui aspect regional. Credem că această limită nu poate fi urcată mai sus de Histria deoarece la Sarichioi a fost cercetată o aşezare din faza de tranziţie Boian-Gumelniţa.

        Elementele considerate definitorii pentru “cultura Varna” nu sunt convingătoare: folosirea pirolusitei pentru angobă şi a pietrei ca material de construcţie sunt elemente ce ţin de condiţiile naturale specifice (depozite naturale şi umiditate crescută). Ceramica cu pseudofirnis caracterizează mai ales faza timpurie, trădând puternice influenţe Hamangia atât în privinţa arderii, formelor cât şi a decorului. Singurele deosebiri semnificative apar în domeniul funerar – cel care conservă cel mai bine tradiţiile fondului cultural anterior, Hamangia III – IV. În etapa finală a fazei A2, după cum o dovedesc descoperirile de la Goljamo Delcevo şi Năvodari, deja aceste elemente sunt aproape inexistente, dominante rămânând cele specifice întregului areal gumelniţean. Prin urmare cultura Gumelniţa a avut o evoluţie unitară pe întreg teritoriul Dobrogei, înscriindu-se în dominantele materiale şi spirituale ale complexului cultural Kodjadermen–Gumelniţa–Karanovo VI. Pătrunderile triburilor răsăritene Cernavodă I, pe fondul unor importante transformări climatice [2] , au marcat sfârşitul culturii Gumelniţa în Dobrogea.

           Bibliografie:

           E.Comşa, Neoliticul pe teritoriul jud. Constanţa, Revista Muzeelor, V,1977, p. 66-70.

           Vl. Dumitrescu, La stratigraphie des stations appartenant à la lumière des fouilles d’Atmageaua Tătărască, Istros I, 1934, p. 37-43.

           Vl. Dumitrescu , recenzie la I.Ivanov Tezaurele necropolei de la Varna (art. în lb. bulg.), SCIVA, XXX, 4, 1979, p. 159-161.

           D. Galbenu, Aşezarea neolitică de la Hârşova, SCIV., XII, 2, 1962, p. 285-304.

           D. Galbenu, Nouvelles données concernant le dèbut de la civilisation de Gumelnita de Dobrogea, Dacia NS., X, 1966, p. 321-325.

         P. Haşotti , Consideraţii cu privire la cultura Gumelniţa în Dobrogea, Pontica XXI-XXII, 1989, p. 13-29.

          P. Haşotti, Epoca neolitică în Dobrogea, Bibliotheca Tomitana I, Constanţa, 1997.

         I. Ivanov,  Le chalcolithique en Bulgarie et dans la necropole de Varna, Ancient Bulgaria, Nottingham, I, 1983, p. 154-181.

        I. Ivanov, À la question de la localisation et des ètudes des sites  submergés dans les lacs de Varna, Pontica XVI,1993, p.19-26.

          I. Ivanov , Les contacts comerciaux pendant l’epoque eneolithique – voie maritimes et voies fluviales, Thracia Pontica, VI, 1, Soyopol,1994, p. 119-124.

          M. Lazarov , Les sites submergés le long du Pont Ouest dans le contexte de l’histoire pontique et mediterraineenne, Pontica XXVI, 1993, p. 7-18.

          S. Marinescu-Bîlcu, À propos des influences culture Precucuteni au culture Hamangia à la lumiére de quelques decouvertes inédites de Dobrogea, Dacia NS, XVI,1972, p. 5-12.

          M. Şimon, Cu privire la noţiunea de “fază Hârşova” a culturii Gumelniţa, SCIVA, XXX, 3, 1979, p. 359-366.

          M. Şimon , Cu privire la relaţia dintre “cultura” Varna şi cultura Gumelniţa, SCIVA, XXXIV, 4, 1983, p. 305-314.

          H. Todorova, Kdvanoeneolitniiat necropol crai grad Devnia-Varnensko, Izvestiia Varna, VII, 1971, p. 3-40.

          H.Todorovaşi et alii, Goljamo Delcevo, 1975 .

          H. Todorova , Kameno-mednata epoha v Bălgariia, 1986.

          H. Todorova , Eneolit Bolgarii, 1989.