Istoricul cercetărilor	Topografia aşezării
Locuinţe	Inventarul arheologic
Bibliografie

           Istoricul cercetărilor

           Aşezarea eneolitică de la Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi reprezintă un caz special în contextul eneoliticului românesc. A fost primul sit gumelniţean care a făcut obiectul unor cercetări ştiinţifice în anii 20 ai secolului trecut, pentru ca, mai recent, după 1975 aşezarea să fie cercetată aproape în întregime. Din păcate rezultatele acestor cercetări au rămas necunoscute. A rămas în schimb materialul arheologic care, prin originalitatea şi spectaculozitatea sa face din Sultana un sit deosebit în cadrul epocii eneolitice.

Fig. 1 Sultana vedere sud	Sultana vedere sud-vest

           Topografia aşezării

           Aşezarea se află la circa 800 m de satul Sultana, în punctul denumit Măgura Sultanei, pe terasa înaltă a lacului Iezerul Mostiştea. O mare parte a ei a fost erodată de lac, astăzi se mai păstrează doar un rest al aşezării cu diametrele de circa 30x35 m. (Fig. 1)

           Locuinţe

           Din puţinele date disponibile ştim că nivelul cultural avea circa 4 m grosime şi cuprindea resturile celor trei faze de evoluţie ale civilizaţiei gumelniţene, Gumelniţa A1, A2, B1.

          Au fost cercetate cel puţin unsprezece locuinţe de suprafaţă, de dimensiuni relativ mici, rar depăşind 4 m lungime şi 3 m lăţime (una singură avea 7x4 m), orientate nord-sud. Unele aveau podele din lut amenajate pe un pat din bârne, iar vetrele, nelipsite din case, erau plasate de obicei în colţul de nord-vest. Pereţii aveau stâlpi de lemn cu împletitură de crengi pomostite cu lut, iar acoperişul era probabil din stuf. Aşezarea a avut şi un şanţ de apărare, adânc de circa 6 m, care era dublat spre interior de un val de pământ cu o înălţime de aproximativ un metru şi o lăţime de 3-4 m.

           Inventarul arheologic

           Inventarul arheologic este deosebit de bogat, unele dintre materiale fiind adevărate unicate în cadrul civilizaţiilor neo-eneolitice.

Capac de vas pictat cu grafit

           Amintim în primul rând tezaurul din obiecte de aur, cel mai mare descoperit la nord de Dunăre, format din trei figurine antropomorfe, saltaleoni şi un lănţişor format din şapte verigi în greutate totală de 36,170 gr. (Fig. 2)

Fig. 2 Figurine antropomorfe şi podoabe din aur	Fig. 3 Vasul cu „îndrăgostiţi”

          Dintre piesele ceramice se detaşează cea numită „Îndrăgostiţii” de la Sultana, fără îndoială una dintre capodoperele artei preistorice, cu nimic mai prejos de celebrul Gânditor de la Cernavodă. Pe fundul unei străchini decorată cu romburi albe şi roşii este modelat un cuplu şezând pe un fel de băncuţă. Bărbatul ţine pe după umeri femeia care are braţele aşezate pe pântec (Fig. 3). Simbolistica acestei piese ne trimite spre o adevărată temă mitică a societăţii gumelniţene.

         Alte două piese deosebite sunt două vase antropomorfe modelate în forma corpului uman, splendid decorate cu motive geometrice pictate cu alb şi roşu (Fig. 4).

Fig. 5 Vas cu atribute antropomorfe	Vase antropomorfe

           Un alt vas cu atribute antropomorfe are faţa umană modelată sub buză, iar de pe diametrul maxim au fost modelate palmele orientate în sus (Fig. 5).

          Doua capace cu protome de cornute pe margini, aveau modelate pe ele figurine umane şi reprezentau teme cultice complexe legate probabil de anumite evenimente agrare. Un vas zoomorf, pictat cu alb şi roşu are modelat un realist cap de pasăre (Fig. 6). La acestea se adaugă numeroase statuete antropomorfe din lut şi os (Fig. 7).

Fig. 6 Vas zoomorf	Fig. 7 Statuetă din lut

          Multe vase, unele de mari dimensiuni, sunt decorate cu motive geometrice, uneori foarte sofisticate, pictate cu culorile alb şi roşu sau cu grafit (Fig. 8).

Fig. 8
Vas de provizii pictat cu roşu	Vas pictat cu grafit ş i culoare albă	Vas cu lalele

           Acestea sunt doar câteva exemple care fac din staţiunea de la Sultana o aşezare unică în contextul civilizaţiei eneolitice din sud-estul Europei.

           Bibliografie:

            I. Andrieşescu, Les fouilles de Sultana, Dacia, I, 1924, p. 51-107.

          E. Alexandrescu, Şimon M., Unicat al artei neolitice “Îndrăgostiţii” de la Sultana, Magazin istoric, 4 (265), 1989, p. 12.

            C. Hălcescu, Tezaurul de la Sultana, Cultură şi civilizaţie la Dunărea de jos, XIII-XIV, 1995, p.11-15.

            C. Isăcescu, Staţiunea eneolitică de la Sultana - com. Mînăstirea, Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1984, p. 11-20.

           C. Isăcescu, Săpăturile de salvare de la Sultana, com. Mînăstirea, jud. Călăraşi, Cercetări Arheologice, VII, 1984, p. 27-42.

       S. Marinescu-Bîlcu, Die Bedeuntung einiger Gesten und Haltungen in der Jungsteinzeitlichen Skulptur der Ausserkarpatischen Gebiete Rumaniens, Dacia, N.S., XI, 1967, p. 47-58.

          S. Marinescu-Bîlcu, Barbu Ionescu, Catalogul sculpturilor eneolitice din muzeul raional Olteniţa, Sibiu, 1967.