![]() Schiţă a evoluţiei istorice de Stănică Pandrea |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
În
cele ce urmează ne propunem să prezentăm o schiţă
istorică şi cronologică a culturii Gumelniţa în
NE Câmpiei Române. Acest subiect a născut controverse, pentru că
unii arheologi (Vl. Dumitrescu, N. Harţuche, P. Haşotti, V.
S. Bejlekči) consideră că în această parte a Câmpiei
Române s-a dezvoltat un aspect regional al marii arii culturale Gumelniţa
- Kodľadermen - Karanovo VI, în vreme ce alţi arheologi (Gh. Ştefan,
E. Comşa, M. Petrescu - Dîmboviţa, I. T. Dragomir, T. Passek,
V. Sorokin, H. Todorova) au încadrat aşezările gumelniţene
din această zonă a Câmpiei Române într-un aspect cultural
distinct numit Aldeni II / Stoicani - Aldeni / Bolgrad - Aldeni.
A. Precizarea sintagmei "Nord-Estul Câmpiei Române" Câmpia
Română este un spaţiu mult mai larg decât este, de obicei
perceput, care se întinde pe suprafaţa a trei provincii istorice:
Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Prin sintagma Nord-Estul Câmpiei Române se înţelege îndeobşte extremitatea nordică şi estică a Câmpiei Române, denumită Bărăgan. Bărăganul continuă şi la nord de confluenţa Siret - Dunăre, urcând pe Văile Siretului, Bârladului şi Prutului, până la nord de marile lacuri din Basarabia. Astfel, sudul Moldovei, prin aspectele sale fizice, geomorfologice, climatice, hidrologice şi ecologice este o prelungire a Bărăganului. În concluzie, prin Nord-Estul Câmpiei Române înţelegem Câmpia Bărăganului şi zonele sale adiacente, adică spaţiul mărginit la sud de râul Ialomiţa, la est de fluviul Dunărea, la vest de Subcarpaţii de Curbură şi la nord de o linie imaginară ce uneşte localităţile Mărăşeşti - Tecuci - Cahul - Taraclia - Izmail. Unitatea acestui spaţiu este dată de Dunăre şi afluenţii săi. Nu întâmplător, Câmpia Română este numită de geografi Şesul Dunării. În acest spaţiu, Dunărea adună mari afluenţi, precum Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siret, Bârlad, Prut. Aceste râuri leagă Şesul Dunării şi, mai ales Bărăganul, de Subcarpaţii de Curbură (prin Ialomiţa şi Buzău), de Podişul Central Moldovenesc (prin Siret, Bârlad şi Prut), iar de Stepa Bugeacului se leagă prin marile lacuri din nordul Dunării (Cahul, Ialpug, Cătlăbug). Dunărea şi afluenţii săi - Ialomiţa, Buzău, Siret, Bârlad, Prut - fac ca Bărăganul să cuprindă, practic, tot nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei, un spaţiu a cărui unitate geografică este conferită de Dunăre. Problemele de stratigrafie nu par să fie complicate, pentru că s-au cercetat numeroase aşezări cu mai multe niveluri de locuire, dar şi aşezări cu un singur nivel de locuire, ceea ce asigură schiţarea unei imagini corecte a evoluţiei culturale. Trebuie spus că în toate aşezările cercetate, nivelurile de locuire au fost identificate datorită complexelor de locuit (în special locuinţe). Până în prezent s-au cercetat aşezări cu un singur nivel de locuire - precum acelea de la Cireşu, Spiru Haret, Râmnicelu, Drăgăneşti - Tecuci, Puricani, Gura Idrici, Igeşti - Scândureni, Nagornoye. Unele dintre acest aşezări sunt încadrabile în faza Gumelniţa A1 - acelea de la Cireşu, Drăgăneşti - Tecuci; alte aşezări sunt încadrabile în faza Gumelniţa A2 - acelea de la Spiru Haret, Puricani, Nagornoye, Râmnicelu; în câteva aşezări s-au descoperit materiale arheologice care, din punct de vedere tipologico-stilistic, sunt încadrabile atât în faza Gumelniţa A1 cât şi în faza Gumelniţa A2 - este cazul celor de la Igeşti - Scândureni, Gura Idrici, Trestiana II. În majoritatea aşezărilor cercetate au fost descoperite două niveluri de locuire gumelniţene - precum acelea de la Lişcoteanca - Moş Filon, Movila Olarului, Movila din Baltă, Brăiliţa, Vulcăneşti, Lopăţica, Aldeni, Ozernoye. În quasitotalitatea acestor aşezări, nivelul de locuire inferior este încadrabil în faza Gumelniţa A1, iar nivelul de locuire superior este încadrabil în faza Gumelniţa A2. Excepţie face aşezarea de la Brăiliţa, unde ambele niveluri de locuire aparţin fazei Gumelniţa A2, dar în nivelul superior s-au descoperit şi materiale ceramice cu analogii în nivelurile Gumelniţa B1 de la Sultana, Măgura Gumelniţa şi Căscioarele - Ostrovel. S-au cercetat, însă, şi aşezări cu mai mult de două niveluri de locuire gumelniţene - acelea de la Stoicani, Suceveni, Însurăţei - Popina I. În acest caz, situaţia stratigrafică se prezintă astfel: a) la Însurăţei - Popina I, patru niveluri de locuire se încadrează în faza Gumelniţa A2 şi cel puţin un nivel de locuire aparţine fazei Gumelniţa A1; b) la Stoicani, după părerea noastră, cele şase niveluri de locuire au următoarea încadrare culturală - două niveluri de locuire sunt încadrabile în faza Gumelniţa A1 (nivelurile 6 şi 5); un nivel de locuire conţine materiale arheologice care, din punct de vedere tipologico-stilistic, sunt încadrabile atât în faza Gumelniţa A1 cât şi-n faza Gumelniţa A2, dar predomină materialele ceramice tipice pentru faza Gumelniţa A2 (nivelul 4); două niveluri de locuire încadrabile în faza Gumelniţa A2 (nivelurile 3 şi 2), dar în nivelul 2 s-au descoperit şi materiale ceramice care au analogii în nivelurile Gumelniţa B1 de la Sultana şi Măgura Gumelniţa; c) la Suceveni au fost identificate trei niveluri de locuire: nivelul inferior este tipic pentru faza Gumelniţa A1; nivelul intermediar cuprinde materiale arheologice care, din punct de vedere tipologico-stilistic, sunt încadrabile atât în faza Gumelniţa A1 cât şi în faza Gumelniţa A2, dar predomină materialele arheologice tipice pentru faza Gumelniţa A2; nivelul superior conţine materiale arheologice tipice pentru faza Gumelniţa A2, materiale care au strânse analogii în aşezările de la Stoicani (nivelurile 3 şi 2) şi Brăiliţa (nivelul superior). Se poate observa că în cele mai multe aşezări se întâlnesc niveluri de locuire cu materiale arheologice încadrabile atât în faza Gumelniţa A1, cât şi în faza Gumelniţa A2, ceea ce demonstrează că a existat o certă evoluţie culturală pe parcursul fazelor Gumelniţa A1 şi A2. Prezenţa aşezărilor cu un singur nivel de locuire care conţine materiale arheologice care, din punct de vedere tipologico-stilistic, sunt încadrabile atât în faza Gumelniţa A1 cât şi în faza Gumelniţa A2, după părerea noastră, confirmă faptul că aşezările Gumelniţa din nord-estul Câmpiei Române au avut tendinţa de a evolua cultural de la faza Gumelniţa A1 la faza Gumelniţa A2.
În continuare
ne propunem să prezentăm şi câteva date stratigrafice,
menite să clarifice raporturile dintre cultura Gumelniţa şi
predecesorii săi.
În nord-estul Câmpiei Române, până în prezent, au fost cercetate 28 aşezări Gumelniţa A1, dintre acestea, 20 aşezări (reprezentând 71,42%) sunt întemeiate pe locuri care anterior n-au fost locuite, iar 8 aşezări (reprezentând 28,57%) suprapun direct niveluri de locuire Boian - Giuleşti. În aşezările de la Aldeni - Gurguiul Balaurului, Largu - Popină, Suceveni - Stoborăni, Lişcoteanca - Satnoieni, Moş Filon, Movila din Baltă, Însurăţei - Popina I şi Popina II, nivelul de locuire Gumelniţa A1 suprapune un nivel de locuire de tip Boian - Giuleşti. Această realitate i-a determinat pe I.T. Dragomir şi N. Harţuche să afirme că în nord-estul Câmpiei Române, cultura Gumelniţa se naşte pe un fond cultural Boian - Giuleşti, care în această zonă geografică a avut o evoluţie mai îndelungată. La rândul nostru, am arătat cu altă ocazie, că în nord-estul Câmpiei Române cultura Boian - faza Giuleşti a avut o viaţă mai lungă, evoluând sincron cu manifestările culturale Precucuteni I, Turdaş II, Vinča C1, Boian - faza Vidra, Hamangia II. Se ridică, deci, o întrebare: se poate vorbi de o participare a fazei Boian - Giuleşti (cu o mai mare dăinuire în nord-estul Câmpiei Române) la geneza culturii Gumelniţa în această zonă geografică? În actualul stadiu al cercetărilor, nu poate fi susţinută ipoteza conform căreia la geneza culturii Gumelniţa, în nord-estul Câmpiei Române, a participat şi populaţia din aşezările Boian - Giuleşti din acest spaţiu. În sprijinul afirmaţiei noastre, aducem următoarele argumente: a) analiza tipologico-stilistică a vaselor ceramice Gumelniţa A1 descoperite în aşezările din nord-estul Câmpiei Române, nu indică moşteniri culturale Boian (nici moşteniri Boian - Spanţov şi, cu atât mai puţin, moşteniri Boian – Giuleşti); cele mai multe dintre vasele şi fragmentele ceramice Gumelniţa A1 descoperite în această zonă geografică au cele mai strânse analogii cu materiale ceramice Gumelniţa A1 descoperite în tell-urile de la Medgidia, Ovčarovo şi Durankulak, dar şi cu cele din nivelurile culturale Sava – faza târzie descoperite în tell-urile de la Sava şi Goljamo Delčevo, precum si cu cele din nivelurile Mariţa - faza târzie descoperite în tell-urile de la Drama - Medľumekja şi Azmaska Mogila; b) nu există deosebiri între materialele arheologice Gumelniţa A1 din aşezările, care suprapun un nivel de locuire Boian - Giuleşti şi materialele arheologice Gumelniţa A1 din aşezările întemeiate pe terenuri care anterior nu au fost locuite; Chiar dacă situaţia stratigrafică arată că, în anumite aşezări, nivelul de locuire Gumelniţa A1 suprapune direct un nivel de locuire Boian - Giuleşti, nu se poate vorbi de o legătură de filiaţie între manifestările culturale Boian - faza Giuleşti din nord-estul Câmpiei Române şi cultura Gumelniţa – faza A1 din acelaşi spaţiu geografic, pentru că o analiză tipologico-stilistică (chiar fugară), o contrazice evident. Datele de care dispunem, în momentul actual al cercetării, ne permit să afirmăm că între sfârşitul manifestărilor culturale Boian - Giuleşti din nord-estul Câmpiei Române şi începutul culturii Gumelniţa – faza A1 există un decalaj cronologic. Având în vedere şi faptul că din cele 28 aşezări Gumelniţa A1, 20 aşezări sunt nou-întemeiate, putem considera că populaţia care a întemeiat aşezările Gumelniţa A1 din nord-estul Câmpiei Române a “colonizat” această zonă geografică, venind dinspre sud (foarte probabil din Dobrogea şi nord-estul Bulgariei). C. Evoluţii culturale Aşa
cum indică datele stratigrafice şi rezultatele analizei tipologico-stilistice
a materialelor arheologice, cultura Gumelniţa din nord-estul Câmpiei
Române s-a dezvoltat atât în faza Gumelniţa A1, cât şi-n faza
Gumelniţa A2.
Trebuie spus că aşezările gumelniţene din nord-estul Câmpiei Române nu se dezvoltă sincron, de aceea vom prezenta în continuare această situaţie: a) majoritatea aşezărilor îşi încep evoluţia în faza Gumelniţa A1 continuând şi în faza Gumelniţa A2 - acelea de la Aldeni, Gherăseni, Suceveni, Lişcoteanca, Stoicani, Vulcăneşti, Însurăţei; b) două aşezări există numai în faza A1 - cele de la Cireşu şi Drăgăneşti - Tecuci; c) câteva aşezări îşi încep existenţa la sfârşitul fazei A1 şi continuă în faza A2 - este cazul celor de la Gura Idrici, Igeşti - Scândureni, Trestiana II; d) sunt şi aşezări, care îşi încep existenţa la nivelul fazei Gumelniţa A2, evoluând pe tot parcursul acesteia - precum cele de la Brăiliţa, Nagornoye, Puricani. D. Date de cronologie relativă şi absolută 1.
Date de cronologie relativă.
Pornind de la datele prezentate mai sus, considerăm că în nord-estul Câmpiei Române faza Gumelniţa A1 a evoluat în intervalul cronologic 4700/4650 - 4500 cal BC.
Pornind de la datele prezentate mai sus, considerăm că în nord-estul Câmpiei Române faza Gumelniţa A2 a evoluat în intervalul cronologic 4500 - 4000 cal BC. E. Evoluţii istorice Pe
baza datelor sus-menţionate, vom încerca să creionăm
o schiţă evolutivă a aşezărilor gumelniţene
din nord-estul Câmpiei Române.
Faptul că unele aşezări Gumelniţa A1 suprapun direct aşezări Boian - Giuleşti ridică problema începuturilor culturii Gumelniţa în nord-estul Câmpiei Române şi a raporturilor acesteia cu cultura Boian din această parte a României. Cultura Boian populează nord-estul Câmpiei Române în faza Giuleşti. Aşezările Boian - Giuleşti îşi continuă existenţa în această zonă până la nivel cultural - cronologic Boian - Vidra şi se transformă, foarte probabil, într-un aspect regional, fapt care este demonstrat de descoperirea unor fragmente de vas Boian - Vidra în aşezările Boian - Giuleşti de la Lişcoteanca, dar şi de descoperirea unor fragmente de vase Precucuteni II în aşezarea Boian - Giuleşti de la Brăiliţa. Dăinuirea îndelungată a aşezărilor de factură Boian - Giuleşti este, foarte probabil, o realitate. Problema care se ridică este în ce măsură comunităţile Boian din nord-estul Câmpiei Române participă la naşterea culturii Gumelniţa din această zonă. Analiza tipologico-stilistică a materialului ceramic Gumelniţa A1 demonstrează că între comunităţile Boian şi cele Gumelniţa A1 nu sunt legături de filiaţie. Faptul că în cadrul culturii Gumelniţa A1 nu apar materiale arheologice Boian - Giuleşti sugerează că între cele două culturi a existat un decalaj cronologic. Populaţia care a întemeiat aşezările gumelniţene soseşte în nord-estul Câmpiei Române cu un mod de viaţă bine conturat. În sprijinul acestei idei aducem ca argument faptul că nu există deosebiri între materialele Gumelniţa A1 din aşezările care suprapun aşezări Boian şi materialele Gumelniţa A1 din aşezările care anterior nu au fost locuite. Menţionăm că aşezările gumelniţene din nord-estul Câmpiei Române au fost încadrate de E. Comşa, M. Petrescu-Dîmboviţa şi I.T. Dragomir în aspectul cultural Stoicani - Aldeni. În acord cu N. Harţuche, Vl. Dumitrescu şi V. S. Bejlekči considerăm, la rândul nostru, că aşezările gumelniţene din nord-estul Câmpiei Române se încadrează cultural, în marele complex Gumelniţa - Kodľadermen - Karanovo VI. Cu toate acestea, în faza Gumelniţa A1 se pot evidenţia anumite particularităţi, dar pe care le considerăm moşteniri din cultura Mariţa, care alături de cultura Boian - faza Spanţov, a participat la geneza culturii Gumelniţa. Aşezările culturii Gumelniţa din nord-estul Câmpiei Române încetează, ca de altfel întreaga cultură Gumelniţa din Muntenia şi Dobrogea, în faza Gumelniţa A2. Este interesant faptul că aproape toate aşezările încetează brusc. Cercetările efectuate în nivelurile gumelniţene din faza Gumelniţa A2 de la Lişcoteanca şi Însurăţei demonstrează că aceste aşezări au sfârşit incendiate ori au fost părăsite. Faptul că după momentul încetării existenţei aşezărilor Gumelniţa A2, pe locul lor nu s-au mai descoperit aşezări stabile, precum şi descoperirea unor fragmente ceramice Cernavoda I, a unor morminte izolate şi a necropolei de la Brăiliţa dovedesc că în nord-estul Câmpiei Române, după încetarea existenţei aşezărilor gumelniţene, s-au instalat triburile de păstori nord-pontici care au dat naştere culturii Cernavoda I. În încheiere, putem afirma că triburile gumelniţene vin în nord-estul Câmpiei Române cu un mod de viaţă bine conturat. Sfârşitul aşezărilor gumelniţene se întrezăreşte a fi fost violent şi dramatic, populaţia din aceste aşezări fiind nevoită să se retragă sub «şocul» reprezentat de triburile nord-pontice Cernavoda I, dar foarte probabil, şi sub presiunea exercitată de triburile Cucuteni A3. F.
Bibliografie:
|